CUM SĂ TE ELIBEREZI DE SINELE IMPOSTOR

 

Când poți identifica adevărata cauză a tuturor suferințelor umane! (Nefericirea)

Vei descoperi soluția reală pentru fericirea durabilă pentru tine și pentru toți oamenii.

Nefericirea este adevărata cauză a tuturor suferințelor umane.

Ce este nefericirea?

Este puterea gândului Eu.

Și ce este gândul Eu?

Este o iluzie puternică și contagioasă a sinelui.

Gândul Impostor:

GÂNDUL EU!

SINELE IMPOSTOR!

Gândul Eu este atât de puternic încât aproape toți cei 8 miliarde dintre noi suntem prinși în el.

Și în interiorul gândului Eu manifestăm o lume a nefericirii.

Sinele fals menține o identitate fictivă, convingându-l pe adevăratul tine că sinele fals este real.

Și care este adevăratul tine?

Adevăratul tine este opusul sinelui tău fals.

Atunci care este sinele tău fals?

Sinele fals este povestea ta. Este corpul tău. Este sinele care insistă că este real.

Sinele fals caută întotdeauna ceva. Caută bucurie, pace, siguranță, iubire. Sinele fals caută întotdeauna o stare de spirit.

„Atâta timp cât cineva păstrează o urmă de individualitate, este încă un căutător și nu un adevărat Văzător fără efort, chiar dacă penitența și puterile sale pot fi cu adevărat minunate.”

-Sri Ramana Maharshi

Ce înțelegere ți-ar schimba cel mai mult viața?

Mi-am dedicat viața înțelegerii acestui lucru și încercării de a-i ajuta și pe alții să facă la fel. Am predat practici spirituale precum meditația, respirația, practici yoghice, vindecare, metode energetice, psihologie și coaching. Astăzi, încă predau multe dintre aceste practici, dar acum am o abordare ușor diferită.

Într-o zi, am întâlnit pe cineva care mi-a spus: „Tu nu ești gândurile tale.”

Am luat acele cuvinte la inimă, iar impactul pe care l-au avut asupra mea a reverberat până în sufletul meu.

Atunci cine sunt eu? m-am gândit.

A fost Tăcere.

Cine sau ce mă ghidează, dacă nu eu?

Încă tăcere.

Tot ceea ce știu sunt gândurile mele. Amintirile mele. Sentimentele mele. Sinele meu.

Gândurile mele sunt povestea mea. Este ceea ce sunt. Cum aș putea fi altfel?

Atunci m-a lovit. Luam toate acele lucruri, gândurile mele, povestea mea, sinele meu — și le separam de conștiința mea în Tăcere.

Doar prin considerarea posibilității că nu eram gândurile mele, am simțit brusc o Tăcere profundă, radiind. Am observat brusc ceva în afară. O Tăcere.

Și în cadrul acelei realizări, peisajul din fața mea a început să strălucească în fericire. Fără interior. Fără exterior. Ca și cum totul era gol strălucind ca claritate. Și apoi în acel spațiu am auzit vocea interioară care întreba:

„Cum poate această experiență să dureze sau a strălucit întotdeauna atât de puternic?”

Sunt aici pentru a împărtăși înțelepciunea fără timp a înțelepților antici și pentru a ajuta la răspunsul la întrebări existențiale despre Realitatea Absolută, cum ar fi:

Cine sau ce sunt eu?

Care este relația mea cu Dumnezeu, Sursa și Existența?

Care este cel mai înalt scop al meu în viață?

Cum găsesc libertatea în viață?

Există așa ceva ca libertatea fără moarte?

Ce este libertatea?

Este libertatea singura constantă într-o lume a schimbării?

Ce îmi doresc de fapt de la viață?

De ce exist?

Harta către Libertatea Totală:

Această hartă simplă răspunde la unele dintre cele mai complexe gânduri și sentimente ale noastre.

Imaginează-ți o bucată de hârtie albă. Pe ea, există aceste desene simple.

Acum imaginează-ți hârtia ca pe o formă de conștiință. De ce? Pentru că conștiința este ceea ce permite altor forme să existe.

Fără hârtie, desenele nu pot fi.

Hârtia este o metaforă pentru conștiința supremă: conștiința supremă.

O numim Văzătorul.

Văzătorul este conștiința supremă, deoarece el însuși nu poate fi Văzut.

Ce înseamnă aceasta?

S-ar putea să fie mai ușor să înțelegem ce poate fi Văzut.

Orice lucru de care poți fi conștient poate fi Văzut.

Poți fi conștient de tine, de gândurile tale și de sentimentele tale.

Dar toată această conștiință se bazează pe obiecte.

Obiectele nu sunt cu adevărat separate unele de altele, cu excepția formei și aspectului.

Tu nu ești un obiect. Tu ești văzătorul lui.

Niciunul dintre aceste lucruri nu poate fi Văzătorul suprem.

Deci ce este conștient de aceste lucruri?

Estești tu, Văzătorul suprem!

Tu ești hârtia. Tu ești fundalul alb.

Și ce este acest tu?

Este conștiința însăși!

Nimic nu poate exista fără conștiință.

Totuși, atribuim în mod incorect conștiința gândurilor noastre.

Fiind conștienți de ele, ieșim în afara gândurilor noastre.

Totuși, suntem încă conștienți!

Ce este această pace tăcută dintre gândurile noastre?

Dacă conștiința poate fi în afara gândului, ce este ea?

Această hârtie albă, este energie?

Cum este conștiința diferită de lumină, care face obiectele vizibile în întuneric?

Când căutăm Văzătorul, nu găsim nimic — găsim tăcere — prezență. Dar tot ceea ce știm a început din nimic, când a apărut Prima Lumină.

Desenele există pe hârtie, dar nu există distanță între desene și hârtia însăși.

Energia ta, gândurile tale, corpul tău, absolut tot ceea ce poți fi conștient sunt desenele.

Conștiința ta despre ele este hârtia. Fără conștiință, niciun obiect, niciun desen, niciun tu nu ar putea exista.

Cât de departe este orice obiect de hârtie?

Există cu adevărat vreo distanță între conștiință și ceea ce este conștient?

Nu este posibil ca gândurile și corpul tău să nu fie diferite de conștiința care crede că sunt acolo?

Nu este posibil ca desenele, acest text ca un alt exemplu, și hârtia albă să existe împreună?

Aceasta este ideea Strălucirii Divine care strălucește pentru totdeauna.

În concept, Shiva/Martorul/Tăcerea este hârtia albă, iar Shakti/Energia/Totul sunt desenele.

Dar nu există separare între hârtie (Martorul) și desen (Ceea ce este Martor).

Să explorăm realitatea că ești Conștiința Infinită vibrand în Fericirea Eternă. Aceasta este uniunea supremă, unitatea permanentă care trebuie dezvăluită. Este singura libertate adevărată care a fost întotdeauna și va fi întotdeauna.

Cunoașterea de Sine pierdută și regăsită de-a lungul istoriei

Această învățătură este pentru cei care au o dorință puternică de eliberare sau iluminare. Frumusețea este că ceea ce găsești este realizarea permanenței. Ceea ce ai căutat a fost întotdeauna adevărat: că natura ta absolută este complet satisfăcută tot timpul. Este infinită – eternă – conștiință – iubire – fericire.

Experiența libertății este libertatea de a nu mai căuta. Nu mai căuta pace, bucurie, cunoaștere, iubire, abundență — și mai ales nu libertatea însăși. Aceste lucruri nu au loc în realitatea fundamentală, iar această învățătură are scopul de a te ajuta să înțelegi că adevărul este dincolo de timp și spațiu. Este etern — și tu ești parte din acea eternitate!

Când este văzut clar, această realizare este ireversibilă. Atâta timp cât te consideri o ființă umană vie, s-ar putea să fii din nou prins în gândul Eu, dar Văzătorul dincolo de gând se va fi trezit la Ceea ce este Văzut care este gândurile tale, iar mai devreme sau mai târziu, îți vei aminti ceea ce ești cu adevărat prin a-l vedea — prezența veșnică dinaintea poveștilor, corpului, lumii și universului.

Învățăturile ne ajută să recunoaștem că „Eu și Dumnezeu (hârtia și desenul) nu sunt entități separate și că totul aici este Dumnezeu, sau Sursa, sau oricum dorești să o numești. Aceasta este înțelegerea că existența strălucește ca conștiință fericită. Ne întâlnim și contemplăm învățături specifice în această călătorie sinuoasă a descoperirii către un loc pe care nu l-am părăsit niciodată.

Nu suntem afiliați cu nicio religie specifică sau sistem de credințe stabilit.

Dar atunci când sunt înțelese clar, învățăturile pe care le împărtășim ne permit să tragem în mod liber perspective și înțelegeri din Advaita Vedanta tradițională, Shaktipat Siddha Yoga, scripturi precum Bhagavad Gita, Ribhu Gita, Upanișade, Advuhuta Gita și Tao Te Ching, Biblia și să discutăm și să contemplăm citate și învățături de la Văzători spirituali precum Ramana Maharshi, Nisargadatta Maharaj, Anandamayi Ma, Lao Tzu, Buddha; Dilgo Khyentse și Longchenpa, Iisus, Văzători, Yogi și alții.

Aceste contexte exprimă adesea frumos experiența umană și numeroasele sale aspecte vizitate de-a lungul timpului. Explorăm psihologia individului, emoțiile nerezolvate, durerea profund înrădăcinată și inconștientă și concentrarea slabă și consecințele acesteia. În cele din urmă, această cunoaștere are scopul de a ajuta la luarea unor decizii inteligente, de a recunoaște o sferă mai largă a existenței și de a alinia ființa noastră cu etica divină. În termeni mai simpli, ajută la limpezirea minții și face existența o experiență mai naturală, mai fericită.

Religia promite adesea o viață de apoi cerească, care nu poate fi nici dovedită, nici infirmată. Speculațiile supun astfel de credințe unei experiențe emoționale aici în viață — speranță și îndoială. În schimb, această învățătură se concentrează exclusiv asupra divinității, aici și acum. Poate fi clarificată intelectual, văzută și experimentată. Divinitatea este dincolo de speculația umană, dogmă și credință.

Natura noastră adevărată nu poate fi contrazisă, fie de un om de știință, un fizician cuantic, un biolog, un cosmolog, un psiholog sau un maestru spiritual (yogi). Noi existăm, iar în cele din urmă, existența nu poate fi explicată. Totuși, existența poate fi experimentată clar, dincolo de corp, minte și dincolo de toate etapele conștiinței, iar realizările pe care le ai pot fi de netăgăduit și durabile.

Nisargadatta Maharaj:

Întrebător: Ființa este martorul?

Nisargadatta Maharaj: Există două etape de martor, ființa care asistă la toate manifestările. Asistarea acestei ființe, conștiinței, se întâmplă acelui principiu etern, Absolutul.

Eliberarea nu este rezultatul atingerii unei stări superioare de conștiință.

Eliberarea este libertatea de a explora multe tărâmuri ale existenței sau etape ale conștiinței, care se schimbă tot timpul; și înțelegerea că ești ceea ce nu se schimbă niciodată. Conștiința este ca un câmp nemărginit de conștiință. Fiecare stare este o perspectivă unică a acestui câmp, oferind experiențe diferite.

Cu toate acestea, orice punct de vedere sau înțelegere poate fi doar în cadrul câmpului pe care îl experimentezi direct, iar acel câmp în sine este doar o mică parte din multe câmpuri, ale Unei Conștiințe.

Privind în interior, realitatea nemărginită este dezvăluită: nu ești separat de Tăcerea Divină, natura ta adevărată este satisfăcută tot timpul, nefericirea este ignoranța naturii noastre adevărate, iar ignoranța este singurul obstacol în calea ființei infinite și fără timp, „Eu”, una conștiință sau Văzătorul. Cu alte cuvinte, trebuie să te reconectezi cu adevăratul tine.

Aici, există o realizare că nu a fost niciodată un „eu” care a avut o experiență cu această Unicitate, deoarece orice se apropie de Unicitate își pierde toată identitatea. Ce a avut experiența? EU? Un gând care spune o poveste despre experiență după ce s-a întâmplat. Atingerea Unicității nu necesită niciun efort sau energie. Nu este ceva care se face. În schimb, ne îndepărtăm de Unicitate prin puterea gândului Eu, care ne confundă și ne poate face să uităm natura noastră adevărată într-o clipită. Și prin acceptarea Unicității, ne întoarcem la ea la fel de instantaneu.

Știind acest lucru, este posibil să înțelegem că niciun eu, ego sau nimic nu poate intra în Unicitate, unde nu mai există nicio distincție între interior și exterior. Exteriorul este interiorul, iar interiorul este exteriorul. Totul ESTE natura ta adevărată: întreg – complet – satisfăcut tot timpul.

Doar un gând îți spune altceva!

În această realizare, natura ta adevărată nu este legată de ciclurile nașterii și morții. Realizarea este viziunea, iar viziunea devine ghidul — ghidându-te către libertate. În libertate, nu mai rămâne nimic de știut, nu mai rămâne nimic de făcut, nu mai rămâne nimic de văzut. Universul este o manifestare a ființei tale fericite, universul este de fapt ființa fericită, deoarece nu poate exista separare între conștiință și ceea ce vede, și asta este tot! Acest lucru este deja acceptat pentru că așa este deja și așa a fost întotdeauna. Această claritate este eliberarea supremă. Nu poți părăsi ceea ce ești, iar acesta este momentul realizării.

Ce se întâmplă cu practicile și tehnicile?

Diverse tehnici ne pot ajuta să ne îmbunătățim experiența vieții, cum ar fi meditația, mindfulness, yoga, nutriția, serviciul altruist, modalități de lucru corporal, medicina plantelor, ritualuri native, terapii psihedelice și multe altele.

Cu toate acestea, este important să nu înțelegem greșit scopul lor. Pentru că suntem ființe vii, ne poate fi de folos să folosim tehnici sau terapii fizice, mentale, naturale, medicinale, nutriționale și de altă natură ca un pasaj temporar către eliberare. Dar metodele în sine oferă doar o libertate temporară proporțională cu angajamentul și cunoașterea fiecăruia.

Cineva care caută iluminarea ar putea pune următoarele întrebări:

„Conduce acțiunea la atingerea libertății? Când sunt conștient de faptul că lumea se schimbă tot timpul, iluminarea este fără timp, indiferent de ceea ce se schimbă tot timpul; cum ar fi gândurile, sentimentele, stările, corpurile noastre, circumstanțele noastre de viață-lume.”

„Dacă m-am născut liber, nu înseamnă că nu trebuie să caut libertatea?”

„Ce se întâmplă dacă nu sunt încă conștient de libertatea mea?”

Sau să fii de următoarea părere:

„Vreau să am un sentiment de calm, siguranță și fericire într-o lume în continuă schimbare. Dar sentimentul meu de libertate se bazează pe obiecte din lume. Am nevoie de un loc unde să locuiesc, o casă și mâncare de mâncat. Vreau confort, la fel ca toți ceilalți.

Uneori mă lupt cu succesul, iar toate stările mele emoționale sunt trecătoare. Dacă sentimentul meu de libertate depinde atât de mult de realitatea mea, cum pot ieși din acest ciclu?”

Amintește-ți că a căuta ceva înseamnă a admite că nu ai acel lucru.

Pentru a obține libertatea în acțiuni și tehnici repetitive, trebuie mai întâi să ajungi la concluzia că sinele tău adevărat este deja nelimitat, întreg și complet, nu s-a născut niciodată și nu va muri niciodată. Este prezent pretutindeni, iar în timpul procesului de cunoaștere și experiență, începi să simți și să vezi că existența strălucește ca pace, bucurie pură și fericire. Această cunoaștere poate face posibilă revenirea la acea realizare prin acțiune. Trebuie să știi că ești deja liber și să asociezi aceste acțiuni de libertatea la care duc. Este un paradox.

Atunci ce este un paradox fără un gând?

Acest lucru ne conduce la…

Cel mai important lucru în viață;

Calitatea conștiinței tale determină calitatea vieții tale. Prin descoperirea naturii tale adevărate, vei obține pacea interioară permanentă.

Pacea este casa ta — indiferent de circumstanțele vieții sau de acțiunile întreprinse.

Când pacea este casa ta, nicio circumstanță nu o poate schimba, ascunde sau lua.

Marea neînțelegere

Majoritatea dintre noi trecem prin viață cu o mare neînțelegere. Nu realizăm că este înțelegerea noastră despre viață care ne face să ne simțim deconectați, pierduți și confuzi — și nu experiențele noastre de viață în sine!

Prinși în gândul Eu, credem că suntem indivizi, nu expresia constantă a Strălucirii Divine care ne înconjoară.

Trucul sinelui impostor este acceptarea unei frecvențe limitate, unde putem experimenta doar componentele primitive ale unui câmp mai mare.

Gândul este granița separării în cadrul acelui câmp. Dincolo de gând, nu este posibil să recunoaștem întregul câmp energetic prin „gândire”. Pentru a-l experimenta, trebuie să ne lăsăm gândurile în urmă — și să acceptăm energia luminoasă care suntem deja.

Prin abordarea acestei ignoranțe, putem începe să avem mai multă grijă de experiențele noastre și să ne conectăm mai profund cu lumea din jurul nostru. Este adevărata intimitate, cu toate.

Cunoașterea auto-realizării este veche. Nu îi cunoaștem originea, dar istoria arată că mulți văzători au explicat-o în diverse moduri, ducând la concluzia supremă — această cunoaștere nu aparține nimănui, nu are nume și există în afara timpului și spațiului!

Gândește-te la ea ca la o înțelepciune plină de compasiune. Nu se așteaptă la acceptare imediată, ci mai degrabă deschide posibilitatea de a fi înțeleasă în timp (sau în afara lui!).

Științific, procesul de auto-descoperire elimină îndoielile existențiale care creează conflict interior. Dincolo de îndoială și conflict, există un univers de adevăr și potențial — iar acest univers este în toți. Odată ce nu mai cauți, vei realiza că exiști ca o prezență calmă și bucuroasă în perfectă armonie cu tot ceea ce te înconjoară — inclusiv cu tine însuți.

Prinși în gândul Eu, trebuie să parcurgem calea auto-descoperirii pentru a ne elibera de noțiunile false despre natura noastră adevărată. Aceasta este responsabilitatea fiecărei ființe umane, pentru că tu ești singurul care poate realiza acest lucru. Nimic și nimeni nu îți poate oferi starea naturii adevărate — pentru că a fost întotdeauna a ta și numai a ta.

Cunoașterea necesară pentru a atinge auto-descoperirea există doar pentru a-și servi scopul. Odată atinsă, cunoașterea se dizolvă, lăsându-te în locul ei.

Folosim singurul concept al adevărului pentru a elimina toate conceptele false despre noi înșine. Dar adevărul însuși este un concept și, la fel ca cunoașterea care se dizolvă, se estompează și el. Dar noi rămânem. Și cu noi este realizarea că existăm înaintea tuturor conceptelor.

Când asculți contemplații despre Bucuria veșnică, este important să fii deschis la minte și receptiv la idei noi. O reamintire, acest lucru nu are nicio legătură cu nicio credință. Este vorba despre a ști ceea ce știi deja. În timpul contemplației, este ușor pentru tine să confirmi logica simplă a cine ești și cine nu ești.

Ești conștient acum?

Cine este conștient?

Îți creezi gândurile sau le descoperi?

Cine este conștient de gânduri?

Știi ce se va întâmpla în cinci minute sau în două ore?

Ești de acord că totul se schimbă tot timpul?

Ești de acord că povestea ta din trecut este o serie de gânduri? Și că viitorul tău este și el un gând?

Dacă natura ta adevărată este constant divinitate strălucitoare de bucurie, atunci de ce să creezi o stare aici pentru mâine cu un gând pe care nu îl creezi?

Este pentru că acesta este singurul nostru rol: să atingem o stare care este deja aici, dincolo de compoziția minte-corp în continuă schimbare a stărilor.

Am putea întreba cine îți spune ce îți place și ce nu îți place. Și așa mai departe. Răspunsul este întotdeauna același. Este sinele. Iar rolul nostru este să îl urmăm acasă către divinitatea strălucitoare de bucurie, permanentă.

A avea un profesor sau un ghid te poate ajuta să înțelegi logica auto-descoperirii, dar depinde de tine să confirmi experiența. Odată ce o faci, s-ar putea să nu mai ai nevoie de un ghid. Când descoperi că cunoașterea împărtășită este adevărată, devii tu ghidul. Tăcerea ta interioară constantă este adevăratul tău profesor.

În același timp, auto-investigația vine cu paradoxuri. Această călătorie nu anulează obligațiile lumești, cum ar fi gândurile și emoțiile nedorite, obiceiurile proaste, viața profesională, facturile sau dificultățile în relații și familie.

Dar când îți privești sinele mic dintr-o perspectivă mai înaltă, călătoria nu doar că devine posibilă, ci devine mai ușoară și mai bucuroasă. Când adevărata ta identitate a fost dezvăluită, este firesc să te simți mai energic, mai creativ și mai viu. Acest lucru se întâmplă deoarece greutatea iluziei a fost ridicată.

Purtarea realizării supreme cu tine prin viață face fericirea posibilă, chiar și în fața dificultăților existențiale. Natura ta adevărată este Bucuria pură!

În călătoria auto-realizării, există două Elemente: Concepte și Trezire

Conceptele implică formarea și împărtășirea cunoașterii și înțelegerii. Poți învăța lucruri de unul singur sau cu alții. Poți învăța și de la alții. Experiența de învățare în sine nu este o trezire.

Dar folosim concepte pentru a fi liberi de concepte, ceea ce este un loc al trezirii.

Acest lucru poate fi mai bine explicat prin definirea acestor elemente:

Concepte:

Conceptele se referă la gândirea despre conștiința infinită sau orice alt subiect spiritual. Este esențial să reținem că a gândi despre eliberare sau realizare este diferit de a o experimenta.

Trezire:

Experiența finală, directă a conștiinței infinite, unde toată suferința, corpul și universul dispar pentru totdeauna, lăsând doar iubire și fericire infinită, veșnică. Aceasta este o experiență fără gânduri.

În călătoria auto-realizării, suntem întâmpinați de o bifurcație a drumului.

Într-o direcție, putem pune capăt sinelui nostru fals și tuturor formelor de suferință prin îmbrățișarea conștiinței perfecte, a iubirii și a fericirii sinelui nostru adevărat pentru eternitate.

În cealaltă direcție, continuăm să trăim în gândul Eu, crezând că nu suntem nimic mai mult decât un corp temporar, viața și povestea noastră încheiate de moartea inevitabilă.

Poți trăi mii de vieți în ignoranță și suferință, neștiind că natura noastră adevărată și rațiunea supremă a vieții este Bucuria Pură — și este aici și acum.

Pe care drum ar trebui să mergem?

Frumusețea vieții este libertatea noastră de alegere. Dar știi că lumea în care existăm este o manifestare a poveștilor gândului Eu despre sine, unde putem experimenta doar sentimente limitate despre acele povești. Aici, nefericirea este o monedă tranzacționată de egouri, incertitudinea este singura constantă, iar toate lucrurile se termină într-o sumă zero, inclusiv sinele nostru fals, atunci când corpurile noastre se întorc în pământ.

Gândul impostor se luptă cu trucuri

Când ascultăm, auzim și ne apropiem de adevăr, gândul impostor, sau ego-ul, gândul Eu sau gândul Eu, face ceea ce face cel mai bine — și recurge la înșelăciune.

Este foarte bun să ne convingă că avem nevoie să fim fericiți, iubiți și de succes și că pentru a avea aceste lucruri, trebuie să le căutăm. Dar dacă privim în jur, putem vedea că, în ciuda faptului că avem tot ce ne dorim, gândul Eu nu este niciodată complet satisfăcut și suntem încă capabili să ne comportăm în moduri care sunt dăunătoare pentru noi înșine, pentru alții și pentru planetă.

Nu suntem cu adevărat mulțumiți pentru că starea lumii și starea minții noastre se schimbă tot timpul. Singura modalitate de a fi liberi de căutarea libertății este să confruntăm și să topim gândul Eu, iluzia a ceea ce nu suntem. Cu toate acestea, multe învățături spirituale nu abordează în mod corespunzător cum să depășim trucurile sale.

A fi liber de gând înseamnă a fi liber de iluzie

Ce este gândul Eu?

Ca și corpurile noastre, gândul Eu este o sămânță care există între întrupări. Este o expresie de scurtă durată a energiei prinse în corp și consideră corpul casa sa. Pe măsură ce trecem prin viață, încearcă constant să ne convingă, pe noi, adevăratul sine, că nu suntem nimic mai mult decât aceste gânduri, acest corp și temporari la fel ca el — când în realitate, corpul însuși este o manifestare a divinității eterne.

Pentru a topi sinele impostor, trebuie să găsim pacea și împlinirea în afara tuturor gândurilor. Trebuie să recunoaștem că gândurile nu ne aparțin, că suntem doar Văzătorul lor. Pentru a înțelege, trebuie să intrăm într-o stare de somn profund, doar că acum treaz, unde ego-ul este suspendat.

Într-un model de înțelegere, aduci liniștea tăcută a somnului profund în lumea trează. În somnul profund, nu există obiecte, lume, minte, corp sau altceva. Această etapă a trezirii reflectă dispariția obiectelor. Este posibil să funcționezi în lume, dar cunoașterea diferenței dintre un obiect și altul poate fi dificilă. O stare de Unicitate preia controlul.

Când ești treaz în această stare, ești în pace și armonie absolută.

Într-o stare de somn profund, realizezi că gândurile tale „sosesc” sau sunt „găsite” și nu sunt de fapt create. Această liniște tăcută devine o prezență din care faci parte, aici, chiar și în lumea trează. Obiectele devin gânduri, iar toate gândurile se topesc în Unicitate. Pe deplin treaz într-o stare de somn profund, poți funcționa pe deplin în lume, dar nu mai alergi după gândurile tale, iar gândurile tale nu mai aleargă după tine.

Dilgo Khyentse Rinpoche, recunoscut de budiști ca unul dintre cei mai mari maeștri realizați, a spus:

Orice gând apare în acea stare…

Fără a-l opri sau analiza… Privește-i natura…

Apariția nu ascunde natura absolută.

Orice apare… Relaxează-te chiar acolo.

Nu urma gândurile despre trecut. Nu anticipa gândurile despre viitor.

Orice gând apare în acea stare…

Fără a-l opri sau analiza… Privește-i natura…

Apariția sa nu ascunde natura absolută.

Orice apare… Relaxează-te chiar acolo.

Nu urma gândurile despre trecut. Nu anticipa gândurile despre viitor.

Dacă menții această recunoaștere a gândurilor…

Vei simți că ele nu încep cu adevărat, nu rămân și nu se termină.

Tu nu ești un gând

Gânditorul este un gând. Trebuie să fii conștient de gânduri pentru a te separa de ele. Ne putem întreba cine este conștient de gânduri, iar vocea interioară va răspunde: „Eu sunt conștient”, și vei vedea că vocea interioară este și ea un gând. Cel care este conștient de vocea interioară este tăcerea pură — pacea.

Aici, gândul Eu se dezvăluie și devine vulnerabil — pentru că sinele nostru adevărat înțelege că tot gândul este o iluzie. Și prin separarea de el, ne găsim într-o stare fără stare în afara gândului, una cu divinitatea. În acest fel, recunoaștem că toate gândurile sunt sinele impostor. Și de la această înălțime a conștiinței supreme, totul este în sfârșit văzut. Corpul, simțurile, gândurile și sentimentele nu ascund natura absolută.

Marele Înțelept Ramana Maharshi a spus:

Nu crede în gândurile tale!

Eu sunt corpul este un gând

Eu sunt mintea este un gând

Eu sunt făptuitorul este un gând

Îngrijorarea este doar un gând

Teama este doar un gând

Moartea este doar un gând

În cultura yoghină, se spune că gândul Eu devine treptat prins în „inima” noastră pe măsură ce sinele nostru adevărat devine mai puternic. Nu este o sarcină ușoară să depășim gândurile. Ele sunt mereu prezente și doar cu adevărat mor odată cu corpul. Dar putem învăța să „sintonizăm și să dezechilibrăm” gândul Eu pe măsură ce îmbrățișăm realizarea sinelui nostru adevărat. Cu cât realizarea noastră că nu suntem corpurile noastre este mai puternică, cu atât aceste gânduri devin mai slabe.

Suferința noastră începe cu nașterea gândului Eu

Marele Înțelept Ramana Maharshi spunea că gândul Eu se ridică rapid în creier din corpul de dedesubt, originând din partea dreaptă a inimii. Se ridică din conștiința spațioasă, din sentimentul pur al ființei, dintr-o sursă tăcută profundă, dând sentimentul foarte convingător că ești acest corp fizic. Se ridică exact când te trezești. Ai sentimentul foarte convingător că ești acest corp fizic, un organism temporar și fragil. Gândul Eu este doar un gând, cunoscut și ca sinele impostor.

Este stăpânul tuturor gândurilor tale.

Această practică devine mai realistă atunci când ajungi la realizarea că corpul tău nu a fost niciodată al tău de la început. A aparținut întotdeauna universului, lui Dumnezeu, naturii — dar cu siguranță nu este al tău!

Auto-investigația este un instrument puternic pentru a tăia iluzia sinelui.

Trebuie să ne dezvățăm să ne identificăm cu gândurile noastre, care includ povestea noastră, traumele noastre și corpurile noastre. Este cea mai naturală practică de care suntem capabili și este accesibilă tuturor.

Când învățăm să ne izolăm gândurile, recunoaștem că ele sunt o cauză a conflictului dintre sentimente. Mintea poate fi ca un puț de negativitate de unde mergem să scoatem apă sub formă de gânduri dureroase, care pot fi manipulate și controlate. Prin neidentificarea cu gândurile, ești ca cerul (hârtia), iar gândurile sunt norii (desenele) care trec. Aici, emoții precum iubirea, pacea, fericirea, bucuria, fericirea și mulțumirea se ridică la suprafața ființei noastre. Calitatea gândurilor noastre este egală cu calitatea stărilor noastre, care determină calitatea vieții noastre.

Dincolo de aceasta, văzătorul cerului și al norilor ca o unitate a nimicului pur, care strălucește ca iubire pură. Niciun gând nu poate determina dacă ești trist sau fericit. Totul este.

Singurul concept adevărat

Adevărul însuși este un concept, dar trebuie să îl găsim pentru a șterge toate conceptele, inclusiv adevărul. Motivul pentru aceasta este că adevărul este o stare de căutare, în sine.

Dincolo de aceasta, există doar o conștiință pură care nu necesită niciun concept, niciun adevăr, nicio înțelegere. Este pur și simplu înțeleasă de sine ca desfășurându-se veșnic.

Deci ce vrem de la viață?

Când alegem să existăm ca gândurile noastre, lumea va persista așa cum a făcut-o. Conflict, suferință, nefericire și incertitudine. Putem recunoaște că găsirea siguranței, păcii și bucurii durabile într-o lume care se schimbă constant este imposibilă. Dar prin închiderea separării dintre sinele nostru adevărat și divinitate într-o stare de somn profund fără gândul Eu, putem aduce divinitatea în lumea trează!

Doar ascultă asta:

Distanța dintre strălucirea divină pentru totdeauna și nu este a crede că un singur gând este adevărat; un singur gând poate crea separarea dintre un moment de bucurie pură și un moment de teamă sau confuzie. Un singur gând poate fi motivul pentru care vezi acest concept ca real sau ireal. Ce se întâmplă dacă nu ești gândurile tale, ci martorul care vede gândul fără separare?

Când este văzut fără separare, văzătorul și văzutul sunt bunăstare, apoi fericire, apoi iubire-fericire.

În schimb, devine posibil pentru noi să fim conștienți de ceea ce avem și de ceea ce este cu adevărat important. Calitatea conștiinței pentru toți. Planeta noastră. Aerul nostru. Apa noastră. Mâncarea noastră. Existența noastră comună.

Prin manifestarea divinității, putem experimenta legile naturale care există fără gânduri, egouri sau suferință. Ca un râu curgător, limpede ca cristalul, al inteligenței divine care se mișcă prin toți, dezvăluie că toate legile au o singură sursă:

Conștiința care durează veșnic în întregimea divinității. Și când acțiunile noastre duc la bunăstarea întregului, nu mai poate exista suferință inutilă și putem în sfârșit exista ca manifestarea vie a infinitului. Doar prin a fi sinele nostru adevărat, fericirea veșnică este deja manifestarea mâinilor, pentru totdeauna. Putem întotdeauna să ne trezim la o zi nouă, o minte nouă, un corp nou, o lume nouă, un univers nou, o viață nouă.

Totul este nou, totul este bine, totul este Har.

Îți doresc o zi ca aceasta, astfel încât să poți trăi toate zilele ca aceasta, în divinitate.

HARTA CĂTRE LIBERTATEA TOTALĂ: